Moldova Bar Traineeship Admission Exam key terms

Perioada în care o persoană își poate exercita un drept prin acțiune în justiție; după expirare, dreptul nu mai poate fi impus silit, deși obligația naturală subzistă.

Mod de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil prin posesia continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar pe durata prevăzută de lege.

Bunul care nu poate fi deplasat dintr-un loc în altul fără a-i fi modificată substanța, cum ar fi terenurile, clădirile și construcțiile, precum și drepturile reale asupra acestora.

Dreptul real principal care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, exercitate în limitele legii și fără a vătăma drepturile altora.

Dezmembrământ al dreptului de proprietate prin care un imobil este supus, în folosul altui imobil, unor sarcini de trecere, de vedere sau de scurgere a apelor.

Mijlocul procedural prin care titularul unui drept subiectiv civil solicită instanței de judecată recunoașterea și realizarea acelui drept în contradictoriu cu o altă persoană.

Regula de repartizare a cauzelor între instanțele de același grad, în funcție de domiciliul pârâtului, de locul situării bunului sau de locul săvârșirii faptei.

Actul procedural scris prin care reclamantul învestește instanța cu o pretenție, indicând părțile, obiectul, faptele și temeiul juridic al cererii sale.

Mijlocul procedural prin care o parte nemulțumită de o hotărâre judecătorească solicită reformarea sau anularea acesteia de către o instanță superioară ori de aceeași instanță.

Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, care este imputabilă persoanei și pentru care se aplică o pedeapsă; lipsa oricăruia dintre elemente înlătură răspunderea penală.

Atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta sa și de urmările acesteia, care poate îmbrăca forma intenției, a culpei sau a impudenței prevăzute de lege.

Forma de executare a infracțiunii în care făptuitorul începe executarea faptei, dar aceasta nu se consumă din împrejurări independente de voința sa.

Forma de colaborare a mai multor persoane la săvârșirea unei infracțiuni, care poate lua forma coautoratului, a instigării sau a complicei, fiecare răspunzând potrivit contribuției sale.

Măsura procesuală de constrângere prin care o persoană este privată de libertate pe baza unei autorizări judiciare, în condițiile și pe durata strict stabilite de legea procesual penală.

Mijlocul de constrângere procesuală aplicat învinuitului sau inculpatului pentru a împiedica sustragerea de la urmărirea penală, săvârșirea altor infracțiuni ori influențarea probelor.

Faza procesului penal desfășurată de organele de urmărire, care strâng probele necesare pentru a stabili dacă există infracțiune și cine răspunde pentru ea.

Mijloacele prin care se stabilesc faptele și împrejurările necesare soluționării cauzei, cum ar fi declarațiile, înscrisurile, expertizele și constatările tehnice, administrate în condițiile legii.

Fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, cu grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, prevăzută de lege și sancționată cu amendă, avertisment sau alte sancțiuni contravenționale.

Consecința juridică aplicată pentru săvârșirea unei contravenții, constând în avertisment, amendă, muncă în folosul comunității sau, după caz, sancțiuni complementare precum suspendarea unui drept.

Actul scris întocmit de agentul constatator care consemnează datele contravenției, identitatea făptuitorului, sancțiunea aplicată și căile de atac disponibile.

Verificarea de către Curtea Constituțională a conformității legilor și altor acte normative cu Constituția, în urma căreia actul neconstituțional este declarat nevalid.

Dreptul esențial al persoanei garantat de Constituție, cum ar fi dreptul la viață, la libertate, la proprietate sau la un proces echitabil, care nu poate fi restrâns decât în condițiile legii.

Dreptul persoanei de a se adresa instanțelor pentru apărarea drepturilor sale, care presupune existența unor proceduri efective, accesibile și soluționate într-un termen rezonabil.

Actul juridic unilateral emis de o autoritate publică în regim de putere publică, prin care se creează, se modifică sau se sting drepturi și obligații pentru persoanele vizate.

Activitatea jurisdicțională prin care instanțele verifică legalitatea actelor și a acțiunilor autorităților publice, la cererea persoanelor vătămate în drepturile lor.

Totalitatea regulilor de desfășurare a activității autorității publice în raporturile cu cetățenii, de la depunerea cererii până la emiterea răspunsului sau a actului final.

Înțelegerea scrisă dintre angajator și salariat prin care persoana se obligă să presteze muncă sub autoritatea angajatorului, în schimbul unei remunerații și al unor condiții legale de muncă.

Măsura de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive întemeiate prevăzute de lege, cu respectarea procedurii de preaviz și de informare.

Nivelul de bază al remunerației stabilit prin lege, sub care angajatorul nu poate plăti un salariat pentru munca prestată cu normă întreagă.

Ansamblul drepturilor și obligațiilor părinților privind îngrijirea, educarea și reprezentarea copilului, exercitate în interesul superior al acestuia și cu respectarea opiniei sale.

Transmiterea patrimoniului unei persoane decedate către rudele sale, în ordinea și în cotele stabilite de lege, în lipsa unui testament valabil.

Totalitatea regulilor care stabilesc modul de dobândire și de administrare a bunurilor soților, inclusiv regimul legal al comunității de bunuri și regimurile convenționale alese prin convenție.

Forma de societate comercială în care capitalul este împărțit în părți sociale, iar asociații răspund pentru obligațiile societății numai în limita aportului lor.

Calitatea unei entități de a fi titular de drepturi și obligații în nume propriu, de a avea patrimoniu propriu și de a sta în justiție independent de membrii săi.

Starea debitorului care nu mai poate face față obligațiilor scadente, ceea ce declanșează o procedură colectivă de reorganizare sau de lichidare a patrimoniului său.

Obligația avocatului de a nu divulga informațiile aflate în legătură cu clientul și cauza sa, obligație care supraviețuiește încetării raportului profesional.

Situația în care avocatul are un interes personal sau reprezintă interese contrare care pot afecta independența și loialitatea față de client, caz în care trebuie să refuze mandatul.

Principiul potrivit căruia avocatul păstrează caracterul privat al informațiilor primite de la client, inclusiv după încheierea mandatului, cu excepțiile strict prevăzute de lege.