Un registru de dijme și o biserică de sat: continuitate sau migrație?
Un dosar didactic reconstituie cazul satului Măgura, comitatul Alba, în anii 1350–1366. Elevii primesc trei piese: (1) o diplomă regală din 1355, păstrată într-o copie din 1780, care amintește hotarele „vile Olachalis” și numește vecini români și sași; (2) un registru de dijme papale din 1332–1337, unde apare preotul „Nicolaus de Olachis”, fără indicarea limbii; (3) un mandat regal din 1366 care interzice „schismaticilor” ridicarea unei biserici de piatră. Profesorul cere o argumentare de o pagină la întrebarea: „Documentele dovedesc continuitatea românilor în sat?” Un coleg susține că da, pentru că toponimul și preotul apar înainte de 1366; altul spune că nu, fiindcă sursele nu vorbesc despre limbă. Comisia de evaluare urmărește nu doar concluzia, ci modul în care fiecare sursă este clasificată, datată și confruntată cu altele.
1. Clasifică cele trei piese din dosar și precizează ce tip de întrebare poate lămuri fiecare.
Read the worked answer
Diploma din 1355 este o sursă diplomatică, dar cunoscută printr-o copie din 1780: ea poate documenta stăpânirea funciară, hotarele și numele unor locuitori, nu limba vorbită. Registrul de dijme este o sursă fiscal-bisericească: arată că exista o parohie și un preot impozabil, dar nu dovedește etnia enoriașilor. Mandatul din 1366 este o sursă normativă: el indică o politică religioasă, nu compoziția etnică a satului. Așadar, cele trei piese răspund la întrebări diferite: cine stăpânește pământul, cine plătește dijma și ce religie este tolerată. Confuzia frecventă este să treatăm un toponim sau un nume de persoană ca dovadă directă a limbii. În realitate, fiecare sursă oferă un indiciu parțial, iar concluzia cere confruntare cu alte categorii de izvoare.
2. Poate fi demonstrată „continuitatea” doar cu aceste trei surse? Construiește un răspuns care să distingă prezența de continuitate.
Read the worked answer
Nu suficient. Cele trei surse pot susține cel mult prezența unei comunități cu indicii românești și ortodoxe în secolul XIV: toponimul „Olachalis”, un preot menționat lângă acest toponim și un mandat contra „schismaticilor”. Ele nu dovedesc nici originea comunității, nici continuitatea ei neîntreruptă. Pentru continuitate ar fi nevoie de serii diacronice: necropole cu același orizont cultural, toponimie stratificată, registre fiscale din secole consecutive, mențiuni repetate ale aceleiași comunități, inclusiv după 1366. Argumentul absenței - „nu apar documente, deci nu există” - este slab, fiindcă documentele medievale conservate sunt selective. La fel, argumentul unui singur toponim este insuficient. Răspunsul corect nu hotărăște politic problema, ci arată ce poate proba fiecare sursă și ce rămâne ipoteză.
3. Ce faci dacă diploma din 1355 există doar într-o copie din 1780? Enumeră verificările de metodă istorică.
Read the worked answer
Copie târzie înseamnă risc de interpolare, adăugiri sau rescriere a numelor. Verific: formula cancelariei și datarea, pentru a vedea dacă textul respectă uzul secolului XIV; martorii și demnitarii menționați, prin comparare cu alte documente contemporane; mențiunea sigiliului și eventualele descrieri de arhivă; tradiția editorială, adică dacă documentul a fost publicat critic și cum a fost datat. Confrunt copia cu izvoare independente despre același sat sau aceeași regiune. Dacă originalul lipsește, folosesc diploma ca indiciu, nu ca probă decisivă. În plus, notez în argumentare statutul sursei: „copie din 1780 a unui act din 1355”. Această precizie metodologică este ea însăși punctată, fiindcă arată că elevul nu confundă vechimea evenimentului cu vechimea documentului.