Un editorial împotriva olimpiadelor: cum îi răspunde consiliul elevilor
Un ziar local publică editorialul «Olimpiadele nu mai au rost», semnat de un profesor de fizică. Textul are 420 de cuvinte și începe astfel: «În fiecare an, 1.200 de elevi din municipiu participă la olimpiadele școlare. Dintre ei, doar 60 ajung la etapa națională, iar 12 primesc medalii. Cu ce se aleg ceilalți 1.140? Cu stres, cu ore pierdute și cu sentimentul eșecului. De aceea, olimpiadele ar trebui desființate și înlocuite cu activități de grup, unde fiecare elev contează.» În final, autorul întreabă retoric: «Putem numi performanță o competiție care exclude 95% dintre participanți?» Consiliul elevilor vrea să trimită o replică de 300 de cuvinte. Înainte de a scrie, membrii consiliului trebuie să stabilească teza editorialului, să verifice dacă statistica susține concluzia și să identifice o greșeală de argumentare. Profesorul de română le cere să nu răspundă cu slogane, ci cu argumente și cu un contraexemplu concret.
1. Formulează teza editorialului și reconstruiește lanțul argumentativ în două premii și o concluzie. Ce presupune autorul despre scopul competițiilor?
Read the worked answer
Teza editorialului: olimpiadele școlare ar trebui desființate și înlocuite cu activități de grup, pentru că exclud majoritatea elevilor și le provoacă stres. Lanțul argumentativ: (P1) din 1.200 de participanți, doar 60 ajung la etapa națională și 12 primesc medalii; (P2) ceilalți 1.140 rămân cu stres, ore pierdute și sentimentul eșecului; (C) deci competiția nu merită și trebuie înlocuită. Autorul presupune că scopul școlii este incluziunea și bunăstarea tuturor, iar performanța selectivă nu are valoare în sine. Presupune, de asemenea, că experiența celor 1.140 se reduce la efectele negative enumerate; nu ia în calcul învățarea, motivația sau competențele dobândite de ei. Statistica descrie o piramidă, nu dovedește singură concluzia.
2. Statistica «doar 60 din 1.200 ajung la etapa națională» susține concluzia «olimpiadele trebuie desființate»? Analizează relația dintre date și concluzie, identifică o greșeală de argumentare și propune o interpretare alternativă a aceleiași statistici.
Read the worked answer
Datele nu susțin singure concluzia. Faptul că 60 din 1.200 ajung la națională este o descriere a selectivității, nu o dovadă a inutilității competiției. Concluzia «trebuie desființate» sare de la o constatare cantitativă la o decizie de politică școlară; este o non sequitur și, în plus, o falsă dilemă: fie olimpiadele, fie activitățile de grup. Se poate imagina o a treia soluție: păstrarea olimpiadelor și dezvoltarea de programe pentru ceilalți. Autorul mai folosește apelul la emoție («stres», «eșec») și o generalizare pripită despre ce obțin cei 1.140. O interpretare alternativă a aceleiași statistici: 5% dintre elevi ajung la un nivel înalt, ceea ce este normal într-o competiție; restul pot câștiga experiență, iar problema este cum îi sprijinim, nu dacă desființăm competiția.
3. Scrie o replică de 80–100 de cuvinte care să respingă concluzia, folosind un contraexemplu concret și evitând atacul la persoană.
Read the worked answer
Replica consiliului: «Nu contestăm că olimpiadele pot produce stres și că puțini ajung la națională. Dar statistica nu dovedește că ele trebuie desființate. La un concurs de muzică sau la un campionat sportiv, tot puțini ajung în finală; nimeni nu propune desființarea lor. Soluția nu este eliminarea competiției, ci sprijinirea celor care nu ajung departe: mentorat, cercuri, feedback. În plus, cei 1.140 de elevi nu se aleg doar cu eșecul; unii descoperă o pasiune. Înlocuirea totală ar arunca și partea bună.»