Moldova Bacalaureat Romanian Language and Literature flashcards

35 cards. Read the term and the definition here. The deck at the top of this page is optional.

 și Î în interior

În interiorul cuvântului se scrie â (cânta, pâine, mâna), iar la început și la sfârșit se scrie î (în, îmi, a urî). Excepții apar în cuvinte derivate cu prefix (reîncepe) sau în unele forme fixe.

Cratima

Semnul ortografic care marchează elidarea unei vocale la rostire: într-o, n-am, s-a, mi-a. Se folosește și în cuvintele compuse cu părți independente (bun-simț), nu în formele verbale scrise cu spațiu (s-a spus).

Virgula în frază

Propoziția subordonată se izolează prin virgulă când este antepusă sau intercalată (Când vine, ne anunță). Nu se pune virgulă când subordonata este postpusă și neexplicativă (Ne anunță când vine).

Accentul ortoepic

Unele cuvinte au accentul pe a doua silabă (carácter, profésor, diréctor), altele pe prima (tráfic, cóntur). La verbe, accentul se mută între forme: cấnt la prezent, a cântá la infinitiv.

Vocativul și apoziția

Vocativul se desparte prin virgulă de restul enunțului (Ioane, vino!). Apoziția și construcțiile explicative se izolează prin virgule, fără a îndeplini funcție sintactică față de propoziție.

Omonimie și polisemie

Omonimia presupune forme identice cu sensuri fără legătură (sol = pământ / trimis). Polisemia are un singur cuvânt cu mai multe sensuri legate semantic (a ține = a apuca / a păstra / a susține).

Metonimie și sinecdocă

Metonimia înlocuiește un termen prin altul aflat în raport de contiguitate (am citit un Eminescu). Sinecdoca folosește partea pentru întreg sau întregul pentru parte (pânze albe pentru corăbii).

Oximoron

Figură de stil care alătură în aceeași sintagmă termeni contradictorii, creând o tensiune semantică: dulce amar, vie moarte, lumină întunecată. Se distinge de antiteză, care opune termeni în enunțuri separate.

Hiperonimie și hiponimie

Hiperonimul are sens general și cuprinde hiponimele cu sens particular: floare este hiperonim pentru trandafir. Relația organizează câmpuri lexico-semantice și se folosește la definirea sensurilor.

Familia lexicală

Totalitatea cuvintelor formate de la aceeași rădăcină: floare, florar, înflori, înflorit, înflorire. Se distinge de câmpul lexical, care grupează cuvinte cu sens apropiat, indiferent de rădăcină.

Neutrul românesc

Substantivele neutre au forma de masculin la singular și de feminin la plural: un scaun – două scaune. Se recunosc prin acordul cu numeralul două, care cere forma de plural feminin.

Gradele de comparație

Adjectivul are pozitiv, comparativ (de superioritate, egalitate, inferioritate) și superlativ (relativ: cel mai frumos; absolut: foarte frumos). Comparativele se construiesc cu mai, la fel de, mai puțin.

Moduri verbale personale

Indicativul exprimă realitatea, conjunctivul intenția sau necesitatea (să vină), condițional-optativul dorința sau ipoteza (ar veni), imperativul porunca (vino!). Modurile nepersonale sînt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul.

Diatesa pasivă

Construcția în care subiectul suferă acțiunea: este scris de elev sau se scrie. Se formează cu verbul a fi la mod personal plus participiul verbului de conjugat ori cu reflexivul se la persoana a III-a.

Verbul copulativ

Verb care leagă subiectul de numele predicativ: a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a rămâne, a părea. Împreună cu numele predicativ formează predicatul nominal (El este profesor).

Pronumele de politețe

Formele dumneavoastră, dumnealui, dumneaei se folosesc pentru adresarea respectuoasă și cer acordul predicatului la persoana a II-a plural sau a III-a. Nu se confundă cu pronumele personale de bază.

Complementul direct

Funcție sintactică ce răspunde la întrebarea pe cine? ce? și se construiește fără prepoziție, cu excepția mărcii pe la persoane (Îl văd pe Andrei). Se exprimă prin substantiv, pronume sau numeral în acuzativ.

Predicatul nominal

Se compune din verb copulativ și nume predicativ (El este medic). Numele predicativ poate fi substantiv, adjectiv, pronume sau numeral și se acordă cu subiectul în gen, număr și caz.

Rapoarte de coordonare

Propozițiile independente se leagă prin conjuncții copulative (și, iar), adversative (dar, însă, ci), disjunctive (sau, ori) sau conclusive (deci, așadar). Coordonatele au statut sintactic egal.

Numărul propozițiilor

Într-o frază există atâtea propoziții câte predicate are. Propoziția simplă are un singur predicat, iar fraza are minimum două propoziții legate prin coordonare sau subordonare.

Subiectul inclus

Subiectul neexprimat, dedus din forma verbului: Merg la școală (eu). Se identifică prin desinența verbală și se distinge de subiectul exprimat, scris separat în enunț.

Eu liric

Instanța care vorbește în textul liric, diferită de autorul biografic. Se recunoaște prin verbe la persoana I, interjecții, adresări și mărci ale subiectivității, exprimând o trăire transmisă cititorului.

Didascalii

Indicațiile autorului din textul dramatic, scrise de obicei în paranteze, despre decor, gesturi, ton sau mișcarea personajelor. Ele nu fac parte din replici și orientează punerea în scenă.

Narator omniscient

Instanța narativă care cunoaște tot: gândurile personajelor, trecutul și viitorul acțiunii. Se manifestă prin comentarii și prin trecerea liberă între perspective, fiind tipică romanului realist din secolul XIX.

Ipoteza de lectură

Afirmația interpretativă formulată în introducerea comentariului literar, pe care cuprinsul o demonstrează prin argumente și citate. Încheierea reia ipoteza, confirmând-o pe baza analizei efectuate.

Teză și argument

Teza este ideea pe care textul argumentativ o susține; argumentul este motivul adus în sprijinul ei, ilustrat prin fapte, exemple, statistici sau autoritate. Refutarea combate opinia contrară.

Fapt și opinie

Faptul este verificabil și se exprimă prin date concrete; opinia exprimă o evaluare personală, marcată prin adjective evaluative, verbe de apreciere și conectori precum cred, consider, probabil. Distincția este cerută la textul publicistic.

Coeziune și coerență

Coeziunea leagă enunțurile prin conectori și substituturi lexicale (pronume, sinonime). Coerența asigură unitatea tematică și logică a textului, astfel încât părțile să formeze un întreg.

Rezumatul funcțional

Reducere la teză și la argumentele principale, fără detalii ilustrative și fără opinii personale. Se scrie la persoana a III-a, păstrează ordinea ideilor din original și respectă lungimea cerută.

Scrisoarea lui Neacșu

Cel mai vechi text datat scris în română, din 1521, adresat județului Brașov și semnat de Neacșu din Câmpulung. Este redactată cu caractere chirilice și reprezintă actul de naștere al limbii române scrise.

Junimismul

Curent literar și societate culturală înființată la Iași în 1863, condusă de Titu Maiorescu. Promovează critica estetică, limba literară și orientarea spre valorile europene; din grup fac parte Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici.

Romanul interbelic

Specie a prozei realist-psihologice din perioada interbelică, reprezentată prin Ion și Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Baltagul de Sadoveanu și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu.

Simbolismul românesc

Curent literar de la sfârșitul secolului XIX, reprezentat de George Bacovia, care cultivă sugestia, muzicalitatea versului, stările de spleen și motivul ploii. Se opune retoricii romantice prin sobrietate și culoare locală.

Eseul argumentativ

Text care susține o teză prin minimum două argumente ilustrate cu exemple, refutarea unei opinii contrare și concluzie. Cere registru standard, conectori logici și respectarea lungimii cerute de subiect.

Citarea în text

Citatul scurt se integrează între ghilimele, cu menționarea autorului și a operei; citatul lung se evidențiază separat. Preluarea fără sursă constituie plagiat și contravine eticii academice.