Lexic și semantică: vocabular, sensuri, relații semantice, figuri de stil lexicale
Lexic și semantică
Domeniul urmărește înțelegerea sensurilor cuvintelor, a relațiilor dintre ele și recunoașterea figurilor de stil lexicale. Se cer definiții aplicate pe text, explicarea sensului contextual și efectul expresiv, nu simple etichete.
Sensuri și relații semantice
- Sensul denotativ este propriu, stabil; sensul conotativ adaugă atitudini și asocieri.
- Polisemia presupune sensuri legate între ele; omonimia presupune forme identice cu sensuri nelegate.
- Sinonimele au sens apropiat, antonimele sens opus, paronimele formă asemănătoare și sens diferit.
- Hiperonimul include hiponimele (floare - trandafir); câmpul lexical grupează cuvinte după un criteriu comun.
- Figuri lexicale frecvente: metafora, metonimia, sinecdoca, personificarea, epitetul, comparația, hiperbola, litota, ironia, antonomaza.
Exemplu lucrat
În enunțul „Tăcerea era o mare de sticlă”, substantivul tăcere este abstract, iar expresia o mare de sticlă nu are sens propriu: este o metaforă. Ea sugerează o tăcere densă, rece și fragilă, nu o întindere de apă. Verbul era menține comparația implicită. Efectul este atmosfera de imobilitate și tensiune, nu informația literală.
Capcane
Metonimia (parte pentru întreg, cauză pentru efect) se confundă des cu sinecdoca. Epitetul nu este orice atribut, ci unul expresiv. Comparația are termen de comparație, metafora nu. Nu se acceptă „figură de stil” fără explicarea efectului. Pleonasmul și tautologia sunt erori, nu figuri.