Șase locuri marcate, cinci greșeli: ce corectezi și ce lași în pace
Un candidat redactează un eseu de cincisprezece rânduri despre o excursie la Orheiul Vechi. Profesorul marchează șase locuri, numerotate, și îi spune că doar cinci sunt greșeli:
(1) „a trebuit să și ia haina groasă” (2) „intro dimineață de octombrie” (3) „Am mers mult dar nu am obosit.” (4) „Am luat în rucsac apă, pâine, și o hartă.” (5) „La întâlnire au fost două profesoare.” (6) „Mi sa părut că drumul nu se mai termină.”
Candidatul vrea să modifice tot, ca să fie sigur, și intenționează să scrie și (5) ca „a fost două profesoare”, pentru că i se pare că verbul trebuie să fie la singular dacă subiectul stă după el. Are zece minute la dispoziție și se întreabă dacă virgula de la (4) este o simplă preferință personală sau o regulă care i-ar putea scădea nota la criteriul corectitudinii limbii.
1. Care dintre cele șase locuri nu conține o greșeală și de ce pare totuși suspect?
Read the worked answer
Locul (5) este corect. Cu numerale de la doi în sus, predicatul se acordă la plural: «au fost două profesoare», la fel ca «au venit trei colegi» sau «s-au inscris cinci persoane». Faptul că subiectul apare după verb, iar nucleul lui («două») nu seamănă cu un plural obișnuit, creează impresia de greșeală. Testul rapid: înlocuiește numeralul cu «trei» - «au fost trei profesoare» sună firesc, deci pluralul era corect. Al doilea motiv de ezitare este forma «profesoare»: este pluralul corect, la fel ca «doctorițe», «profesoare», «studente».
Atenție la reparația spontană: dacă ar fi schimbat (5) în «a fost două profesoare», ar fi introdus o greșeală acolo unde nu era una. În astfel de exerciții, candidatul care corectează „tot ce i se pare suspect” pierde puncte exact pe locurile corecte. Verifică fiecare loc cu o regulă numită, nu cu intuiția.
2. Corectează celelalte cinci locuri și numește regula aplicată în fiecare caz.
Read the worked answer
(1) «să-și ia»: «și» este pronume reflexiv în dativ, nu conjuncție, deci se leagă prin cratimă de verbul auxiliar; cratima se păstrează și după «să». (2) «într-o dimineață»: «într-» provine din «între» și se scrie cu î din i și cu cratimă înaintea articolului nehotărât «o». (3) «Am mers mult, dar nu am obosit.»: virgula înaintea conjuncției adversative «dar» este obligatorie când leagă două propoziții. (4) «apă, pâine și o hartă»: în enumerare nu se pune virgulă înaintea lui «și» care închide lista. (6) «Mi s-a părut»: «s-» este pronume reflexiv, deci cratimă; «mi» rămâne cuvânt separat.
Ordonează răspunsul pe tipuri de problemă - cratima, ortografia lui î/â, punctuația - și nu doar pe numere: examinatorul urmărește dacă regula este generală sau aplicată mecanic pe un singur exemplu. Când ai dubii, scrie forma corectă întreagă, nu doar semnul adăugat.
3. Candidatul vrea să adauge o virgulă și după «hartă»: „Am luat apă, pâine și o hartă, și am plecat.” Este corect? Explică funcția punctuației aici.
Read the worked answer
Da, este corect, dar din alt motiv decât la (4). În „apă, pâine și o hartă, și am plecat”, primul «și» închide enumerarea, iar al doilea «și» leagă două propoziții cu predicate diferite («am luat» / «am plecat»). Virgula separă lista de propoziția următoare și împiedică citirea greșită, în care «am plecat» ar părea ultimul element al liste de obiecte.
Altfel spus, punctuația nu este o preferință estetică: aici ea dezambiguizează. Fără virgulă, cititorul poate parcurge tot șirul ca o singură enumerare; cu virgulă, structura devine transparentă.
Regula de reținut: virgula înaintea lui «și» este greșită în enumerare și necesară când «și» leagă propoziții independente sau când există risc de lectură ambiguă. În eseu, verifică tocmai aceste zone: liste lungi, conjuncții adversative («dar», «însă», «iar») și propoziții relative.