E-mailul de 168 de cuvinte care trebuia să aibă 120
Proba de producere scrisă cere un e-mail de 90–120 de cuvinte către familia gazdă din Chișinău, cu patru cerințe: anunță că trenul ajunge la 21:40, nu la 18:00; întreabă unde poți găsi cheia; spune că nu mănânci carne; mulțumește pentru invitație.
Candidatul scrie 168 de cuvinte. Începe cu „Bună!”, povestește în două propoziții despre peisajul de pe drum, folosește „să-mi spui” și „ai timp”, dar și „vă rog să mă așteptați”, iar la final scrie „Cu stimă, Ion”. Pentru cerința despre cheie a scris: „Sper să fie cineva acasă când ajung.” Mulțumește de două ori, în primul și în ultimul paragraf.
Profesorul îi spune că are trei probleme - lungimea, registrul și o cerință neîndeplinită - iar candidatul se apără: „Se înțelege ce vreau să spun, deci e bine.” Mai are douăzeci și cinci de minute și se întreabă ce să taie mai întâi.
1. Ce registru trebuie ales și ce forme concrete trebuie schimbate? Explică de ce amestecul actual este o problemă de notare, nu doar de stil.
Read the worked answer
Situația impune registrul formal: este un prim contact cu un adult necunoscut, care îți oferă găzduire, deci distanța socială este mare. Se păstrează formula de salut „Bună ziua,” (sau „Stimată doamnă,” dacă se cunoaște numele) și formulele deja formale: „vă rog să mă așteptați”, „Cu stimă”.
Se schimbă: „Bună!” → „Bună ziua,”; „să-mi spui” → „să-mi spuneți”; „ai timp” → „aveți timp”. Verbul la persoana a doua plural trebuie să apară consecvent, inclusiv în pronumele clitic: „vă mulțumesc”, „vă rog”.
De ce contează pentru notă: criteriul nu urmărește doar dacă mesajul se înțelege, ci dacă este adecvat situației. Un text care alternează «dumneavoastră» cu «tu» arată candidatului că nu controlează registrul, chiar dacă informația transmisă este corectă. Nu exagera însă în cealaltă direcție: formule ca „Preastimate doamnă” sună nenatural într-un e-mail către o familie. „Bună ziua” + „vă rog” + „mulțumesc” sunt suficiente.
2. Candidatul trebuie să scadă cel puțin 48 de cuvinte. Ce elimină și ce nu are voie să elimine? Arată calculul și dă un exemplu de propoziție comprimată.
Read the worked answer
Calculul: 168 − 120 = 48 de cuvinte de eliminat, plus o marjă de 5–8 cuvinte pentru siguranță, pentru că numărarea la examen este aproximativă. Se pot tăia fără pierdere: cele două propoziții despre peisaj (aproximativ 25–30 de cuvinte), a doua mulțumire (10–12 cuvinte) și formula de complezență de tipul „Sper că totul este în regulă la dumneavoastră” (8–10 cuvinte). Totalul depășește 48.
Nu se taie niciuna dintre cele patru cerințe: ora nouă, întrebarea despre cheie, restricția alimentară și mulțumirea. Fiecare este punctată separat; economisești 15 cuvinte și pierzi un punct întreg.
Exemplu de comprimare: „Trenul meu ajunge la 21:40, nu la 18:00, cum vă spusesem.” în locul a două propoziții cu explicații despre întârziere. Regula practică: taie descrierile și repetițiile, nu informațiile cerute. Numără la final, nu la început - altfel scrii mereu peste limită.
3. Profesorul spune că o cerință nu este îndeplinită, deși candidatul a atins subiectul cheii. Explică diferența și rescrie fragmentul astfel încât cerința să fie îndeplinită.
Read the worked answer
Cerința nu este „menționează cheia”, ci „întreabă unde poți găsi cheia”. Enunțul „Sper să fie cineva acasă când ajung” exprimă o speranță, nu adresează o întrebare: cititorul nu este invitat să răspundă și nu află ce trebuie să facă. În grila de corectare, funcția comunicativă (a întreba) este criteriu separat de conținut (cheia).
Variante corecte: „Îmi puteți spune, vă rog, unde aș putea găsi cheia dacă nu este nimeni acasă?” sau „Vă rog să-mi spuneți unde găsesc cheia.” Prima este mai politicoasă, a doua mai directă; ambele îndeplinesc funcția.
Verifică întotdeauna verbul cerinței: „întreabă”, „invită”, „propune”, „anunță” cer acte de limbaj diferite. Dacă cerința spune „întreabă”, textul trebuie să conțină fie o întrebare directă cu semn de întrebare, fie o formulă de rugăminte care așteaptă un răspuns.